A A A

Actiunile posesorii

Drept civil

Preţ:190.00RON

Titlul lucrarii: ACŢIUNILE POSESORII

Anul elaborarii: 2004

Pagini: 129

Note de subsol: DA;

Diacritice (caractere romanesti): DA

Cuprinsul lucrarii – Este atasat in format .pdf, .doc sau .html

Bibliografia lucrarii – Este atasata in format .pdf, .doc sau .html

Termen de livrare –  Cca. 48 de ore din momentul efectuării comenzii, prin curier rapid. Comenzile primite in zilele de weekend sau sarbatori legale se expediază în prima zi lucratoare care urmează.

Format livrare –  Un exemplar tipărit, hârtie A4 + CD cu lucrarea in format Word

Verificare calitativa –  Orice lucrare se poate consulta în întregime la sediul firmei sau la livrare, în faţa curierului care efectuează livrarea.

Cum se face plata? –  Plăţile se fac în Lei. Contravaloarea se achita direct agentului care face livrarea coletului.

CUPRINS

 

CAPITOLUL I NOŢIUNEA ŞI ELEMENTELE POSESIEI

 

CAPITOLUL II CARACTERIZAREA GENERALĂ A ACŢIUNILOR POSESORII

SECŢIUNEA I UNELE PRECIZĂRI PREALABILE

SECŢIUNEA A II-A NOŢIUNEA ACŢIUNILOR POSESORII

§ 1. Consideraţii introductive.       

§ 2. Teorii clasice privind acţiunile posesorii. Critica acestor teorii

§ 3. Teorii recente privind acţiunile posesorii

SECŢIUNEA A III-A  SCOPUL ACŢIUNILOR POSESORII

SECŢIUNEA A IV-A INTERESUL (JUSTIFICAREA) REGLEMENTĂRII ACŢIUNILOR POSESORII

SECŢIUNEA A V-A SCURT ISTORIC AL ACŢIUNILOR POSESORII

§ 1. Originea acţiunilor posesorii. Interdictele posesorii

în dreptul roman.      

§ 2. Acţiunile posesorii în dreptul vechi francez. 

§ 3. Acţiunile posesorii în dreptul modern francez din jurul anilor 1905

§ 4. Acţiunile posesorii în vechiul drept românesc

SECŢIUNEA A VI-A NATURA JURIDICĂ ŞI CARACTERELE ACŢIUNILOR POSESORII

SECŢIUNEA A VII-A OBIECTUL ACŢIUNILOR POSESORII

§ 1. Precizări prealabile

         § 2. Categorii de bunuri imobile ce pot face obiectul acţiunilor posesorii

§ 3. Categorii de bunuri mobile care pot face obiectul

acţiunilor posesorii. 

§ 4. Posibilitatea apărării posesiei fondului de comerţ

prin intermediul acţiunilor posesorii.

SECŢIUNEA A VIII-A CLASIFICAREA ACŢIUNILOR POSESORII

SECŢIUNEA A IX-A ACŢIUNILE POSESORII ÎN REGLEMENTAREA ACTUALĂ ÎN DREPTUL FRANCEZ

§ 1. Reglementarea legală.

§ 2. Doctrina franceză recentă.

 

Capitolul iii Condiţiile de exercitare a acţiunilor posesorii

Secţiunea I Condiţii generale

Secţiunea a II-a Condiţii speciale de Exerciţiu a acţiunilor posesorii. Prezentare generală  

Secţiunea a iii-a Condiţia specifică comună a existenţei Unui act sau fapt de tulburare sau de deposedare

§ 1. Unele precizări prealabile.

§ 2. Tulburarea posesiei.

§ 3. Deposedarea.  

§ 4. Tulburarea sau deposedarea cu violenţă.

Secţiunea a IV-a Condiţia specifică comună a introducerii acţiunii posesorii în termen de un an de la data tulburării sau deposedării

§ 1. Unele precizări prealabile.

§ 2. Natura juridică a termenului de un an stabilit de art. 674 alin. 1 din Codul de procedură civilă.           

§ 3. Modul de calcul al termenului de un an stabilit de art. 674 alin. 1 din Codul de procedură civilă.           

§ 4. Momentul de la care începe să curgă termenul stabilit de art. 674 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Secţiunea a V-a Condiţia ca posesia reclamantului să aibă  o durată de cel puţin un an

Secţiunea a VI-a Condiţia ca reclamantul să fi exercitat o posesie utilă

§ 1. Precizări introductive.

§ 2. Discontinuitatea – viciu al posesiei.

§ 3. Violenţa – viciu al posesiei.

§ 4. Clandestinitatea – viciu al posesiei

§ 5. Echivocul – viciu al posesiei     

§ 6. Concluzii.

 

Capitolul IV reguli procedurale privind soluţionarea acţiunilor posesorii

secţiunea I  sesizarea instanţei   

§ 1. Precizări introductive

§ 2. Competenţa materială (ratio materiae)

§ 3. Competenţa teritorială (ratio personae vel loci)

§ 4. Cererea de chemare în judecată

§ 5. Cererea reconvenţională

Secţiunea a II-a   Părţile în procesul posesoriu

§ 1. Unele precizări prealabile

§ 2. Legitimarea procesuală activă într-o cerere posesorie

§ 3. Legitimarea procesuală pasivă într-o cerere posesorie

§ 4. Participarea terţilor în procesul posesoriu

Secţiunea a III-a  Probele în procesul posesoriu

Secţiunea a iV-a cumulul cererilor posesorii cu alte cereri în justiţie

§ 1. Cumulul posesoriului cu petitoriul

§ 2. Cumulul cererii posesorii cu cererea

în răspundere civilă delictuală.

§ 3. Raportul dintre cererea posesorie şi ordonanţa preşedinţială.

§ 4. Raportul dintre acţiunea posesorie şi acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal.

Secţiunea a V-a Căile de atac în procesul posesoriu

SECŢIUNEA A VI-A HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ

§ 1. Soluţionarea acţiunii posesorii.         

§ 2. Problema autorităţii de lucru judecat.

 

Bibliografie

BIBLIOGRAFIE

 

1.         Bîrsan Corneliu, Gaiţă Maria, Pivniceru Mona Maria, „Drept Civil. Drepturile Reale”, Institutul European, Iaşi, 1997.

2.         Boroi Gabriel, „Drept Procesual Civil – note de curs”, Editura Romfeld, Bucureşti, 1993.

3.         Boroi Gabriel, „Drept Civil. Partea generală”, Editura ALL, Bucureşti, 1998.

4.         Boroi Gabriel, „Codul de Procedură Civilă Comentat şi Adnotat”, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2001.

5.         Boroi Gabriel, „Consideraţii privind dreptul de proprietate publică”, în „Lex et Scientia”, nr. 7, Vol. I, Bucureşti, 2000.

6.         Boroi Gabriel, Rădescu Dumitru, „Codul de Procedură Civilă Comentat şi Adnotat”, Editura ALL, Bucureşti, 1994.

7.         Boroi Gabriel, Stănciulescu Liviu, „Drept Civil. Curs selectiv pentru examenul de licenţă. Teste grilă”, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2002.

8.         Brădeanu Salvator, „Unele probleme privind apărarea posesiei prin acţiunile posesorii”, în L.P. nr. 7/1961.

9.         Cărpenaru Stanciu, „Drept Comercial Român”, Editura All Beck, ediţia a III-a, Bucureşti, 2000.

10.       Chele Eugen, „Executarea hotărârii pronunţate în posesoriu după judecarea acţiunii petitorii”, în RRD nr. 8/1973.

11.       Ciobanu Viorel Mihai, „Tratat teoretic şi Practic de Procedură Civilă”, Editura Naţional, Bucureşti, 1997.

12.       Ciobanu Viorel Mihai, Boroi Gabriel, Nicolae Marian, „Modificările aduse Codului de procedură civilă prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 138/2000”, II, în „Dreptul” nr. 2/2001.

13.       Colin Ambroise, Capitant Henri, „Cours élémentaire de droit civil française”, Dalloz, Paris, 1923, édition IV, tome I.

14.       Cosmovici Paul Mircea, „Drept Civil. Drepturile Reale. Obligaţii. Codul Civil”, ediţia a III-a, Editura All Beck, Bucureşti, 1998.

15.       Costin M., Mureşan M, Ursa V, „Dicţionar de Drept Civil”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980.

16.       Deak Francisc, „Tratat de Drept succesoral”, Editura Acatami, Bucureşti, 1999.

17.       Deak Francisc, „Tratat de Drept Civil. Contracte Speciale”, Editura Actami, Bucureşti, 1999.

18.       Deleanu Ion, „Tratat de Procedură Civilă”, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1995.

19.       Dumitrache Bogdan, „Drepturile reale” în „Instituţii de drept civil – Curs selectiv pentru licenţă 1999-2000”, ediţie revăzută şi adăugită, Editura Mihaela Press, Bucureşti, 1999.

20.       Eliescu Mihail, „Unele probleme în legătură cu dreptul succesoral ivite în practica judecătorească”, în L.P. nr. 5/1956.

21.       Filipescu Ion, Filipescu Andrei, „Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale”, Editura Actami, Bucureşti, 2000.

22.       Florescu Dumitru, „Executarea hotărârii pronunţate în posesoriu după judecarea acţiunii petitorii” în RRD nr. 8/1973.

23.       Gherasim Dimitrie, „Teoria Generală a Posesiei în Dreptul Civil Român”, Editura Academiei, Bucureşti, 1986.

24.       Guillien Raymond, Vincent Jean sous la direction de Guinchard Serge, Montagnier Gabriel,  „Lexique des termes juridiques”, 12éme édition, Dalloz, Paris, 1999.

25.       Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu I., Băicoianu Al., „Tratat de drept civil român”, ediţie îngrijită de Rădescu Dumitru, Editura ALL, colecţia Restitutio, Bucureşti, 1998.

26.       Herovanu Eugen, „Principiile Procedurii Civile”, Institutul de arte grafice „Lupta”, Bucureşti, 1932.

27.       Hilsenrad Arthur, „Procesul civil în RPR”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957.

28.       Ionaşcu Traian, Brădeanu Salvator, „Drepturile reale principale în Republica Socialistă România”, Editura Academiei, Bucureşti, 1978.

29.       Leş Ioan, „Proceduri Civile Speciale”, Editura All Beck, Bucureşti, 2000.

30.       Lupulescu Dumitru, „Dreptul de proprietate personală”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967.

31.       Marty Gabriel, Raynaud Pierre, „Droit civil II. Les Biens”, Sirey, Paris, 1965.

32.       Micescu Istrate, „Curs de Drept Civil”, Editura ALL Beck, Colecţia Restitutio, Bucureşti, 2000.

33.       Michelet Elisabeth, „Action Possessoire”, Dalloz, recueil V, Encyclopedie Juridique, Repertoire de droit civil, 2éme édition, tome VI, 1990.  

34.       Negru Vasile, Radu Dumitru, „Drept procesual civil”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.

35.       Pop Aurel, Beleiu Gheorghe, „Curs de drept civil. Partea Generală”, Universitatea din Bucureşti, 1973.

36.       Pop Liviu, „Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale”, ediţie revăzută şi completată, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001.

37.       Porumb Graţian, „Codul de Procedură Civilă Comentat şi Adnotat”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1960.

38.       Porumb Graţian, „Două cazuri de prescripţie extinctivă prevăzute de Codul de procedură civilă”, în „Studia Universitatis”, Babeş Bolyai, Series Jurisprudentia, Cluj, 1962. 

39.       Prescurea Eugen, „Acţiunile Posesorii. Tratat teoretic şi practic”, Institutul de arte grafice „Gorjanul”, Soc. coop., Tg-Jiu, 1937.

40.       Safta-Romano Eugeniu, „Dreptul de proprietate privată şi publică în România”, Editura Graphyix, Iaşi, 1993.

41.       Scrieciu Florin, „Acţiunile Posesorii”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.

42.       Stătescu Constantin, Bârsan Corneliu, „Drept Civil – Teoria generală a drepturilor reale”, Universitatea Bucureşti, Facultatea de drept, Bucureşti, 1980.

43.       Stoenescu Ilie, Zilberstein Savelly, „Tratat de Drept Procesual Civil”, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, Bucureşti, 1984.

44.       Stoicescu Constantin, „Curs elementar de drept roman”, ediţiunea a III-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1931.

45.       Vincent Jean, Guinchard Serge, „Droit privé Précis, Procéduré civile”, 24émé édition, Dalloz, 1997.

 

 

Echipa InfoLucrări.ro vă recomandă şi:

- Codul civil roman
29.00RON
- Codul de procedura civila - actualizat 2009
13.00RON
- Expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara
25.00RON
- Exproprierea
27.00RON
- Taxele de Timbru & Timbrul Judiciar
27.00RON
- Uzucapiunea
26.00RON
 

Comments:

Ce sunt actiunile posesorii?

2010-05-09 19:16

 Legea nu dă o definiţie a acţiunilor posesorii, dar oferă suficiente premise pentru conturarea acestui concept.
Majoritatea definiţiilor formulate în literatura de specialitate mai recentă au ca punct de plecare dispoziţiile art. 647 alin. 1 şi 2 din C. proc. civ. care stabilesc condiţiile speciale de exerciţiu a dreptului la acţiune în materie posesorie. Altele sunt expresia concepţiei privitoare la posesiune existente la momentul când au fost formulate.
În continuare, vom analiza definiţiile date acţiunilor posesorii în doctrină pe două categorii, şi anume: a) teorii clasice privind acţiunile posesorii şi b) teorii recente privind acţiunile posesorii.
În literatura juridică mai veche acţiunea posesorie era definită prin intermediul unei analize comparative cu acţiunea petitorie (fie acţiunea în revendicare sau acţiunea negatorie – pentru apărarea dreptului de proprietate, fie acţiunea confesorie – pentru apărarea altor drepturi reale principale, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate privată).
Conform acestei concepţii acţiunea în petitoriu este aceea prin care se reclamă însuşi dreptul, iar acţiunea posesorie este aceea prin care se garantează, se asigură, se apără exerciţiul dreptului . În continuare se arată că, pentru unul şi acelaşi drept cineva poate intenta o acţiune posesorie, pentru a-i asigura exerciţiul dreptului, fără a fi obligat să justifice existenţa lui, şi poate intenta o acţiune în petitoriu, pentru a afirma existenţa dreptului şi, pe cale de consecinţă, să i se asigure paşnica folosinţă a lui.
În opinia noastră, definiţia expusă anterior nu este tocmai exactă.
O primă critică ce s-ar putea aduce acestei teorii este aceea că încearcă să explice noţiunea de acţiune posesorie prin prisma unui drept subiectiv civil. Astfel, acţiunea posesorie este înfăţişată ca fiind acea acţiune prin care s-ar apăra exerciţiul unui drept (real). Este adevărat că, de cele mai multe ori, posesorul care are interesul să exercite acţiunea este însuşi titularul dreptului real principal, în conţinutul juridic al căruia posesia apare ca atribut. Dar posesorul nu exercită acţiunea în calitate de titular al unui drept, căci altfel, nu s-ar mai explica regula că în materie posesorie proba dreptului nici nu este cerută dar nici admisă. Această împrejurare este considerată în mod unanim în doctrină ca fiind unul dintre temeiurile care stau la baza reglementării acţiunilor posesorii. Din această perspectivă definiţia oferită de autor pare relativ exactă, întrucât apărându-se posesia este apărat implicit şi exerciţiul dreptului real.
Sunt însă situaţii, destul de numeroase, în care posesorul nu este titularul dreptului şi totuşi legea îi conferă protecţie posesorie independent de dovada existenţei dreptului. Altfel instituţia prescripţiei achizitive ar fi inoperantă. Prin urmare, ceea ce se apără prin acţiunile posesorii nu este în mod necesar exerciţiul dreptului real, ci doar starea de fapt a posesiei privită în mod singular, indiferent dacă există sau nu o concordanţă între acesta şi starea de drept (de jure).
O altă critică pe care am putea să o aducem acestei teorii vizează inadvertenţa între faptul că, pe de o parte, se susţine că aceste acţiuni în justiţie au menirea de a asigura exerciţiul unui drept, iar, pe de altă parte, se afirmă – pe bună dreptate de această dată – că, cel care exercită acţiunea nu este obligat să justifice existenţa dreptului. Prin urmare, ar fi eludate indirect dispoziţiile art. 1169 C. civ., care stabilesc sarcina probei în procesul civil, de vreme ce, reclamantului care formulează pretenţia nu i se pretinde să facă proba dreptului respectiv. Astfel, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea unei asemenea pretenţii ar putea da câştig de cauză unei persoane care nu este titulară a dreptului real (spre exemplu unei persoane care exercită posesia ca stare de fapt în condiţiile cerute de lege pentru a uzucapa). O asemenea soluţie ar fi în acord cu prevederile legale în materie , dar vine în contradicţie cu teoria analizată, în a cărei accepţiune, aşa cum am arătat, acţiunea posesorie apără exerciţiul dreptului real.
O ultimă critică pe care o putem formula ar viza problema autorităţii de lucru judecat. În prezent, atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă este dominantă teza conform căreia hotărârea judecătorească pronunţată într-un proces posesoriu nu are autoritate de lucru judecat într-un eventual proces petitoriu ce ar avea loc între aceleaşi persoane şi cu privire la acelaşi obiect.
Fără a discuta pe larg această chestiune, întrucât o vom trata în ultimul capitol al acestei lucrări, considerăm că nu s-ar mai verifica teza sus-menţionată în cazul în care am îmbrăţişa această teorie clasică privind acţiunile posesorii.
Imposibilitatea invocării în materie petitorie a autorităţii de lucru judecat a hotărârii prin care a fost soluţionată o cerere posesorie rezidă în faptul că, nu este întrunită tripla identitate a elementelor celor două acţiuni în justiţie (posesorie, respectiv petitorie), despre care face vorbire art. 1201 C. civ. Mai concret, chiar dacă cele două procese implică aceleaşi părţi şi acelaşi obiect diferă cauza pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată (causa debendi). În cazul procesului posesoriu, reclamantul îşi întemeiază cererea pe calitatea sa de posesor al bunului. Deci, causa debendi, în acest caz, o constituie exercitarea unei stări de fapt – posesia – de care legea leagă producerea unor consecinţe juridice. În schimb, în cazul procesului petitoriu cererea reclamantului se întemeiază pe un act sau fapt juridic stricto sensu generator al dreptului real principal pretins, invocat de către acesta.
Prin urmare, dacă am admite că „pentru unul şi acelaşi drept cineva poate intenta o acţiune posesorie pentru a asigura exerciţiul dreptului (…) şi o acţiune în petitoriu pentru a afirma existenţa dreptului” , ar însemna ca hotărârea pronunţată în posesoriu să aibă autoritate de lucru judecat în petitoriu. Spunem acesta întrucât şi condiţia identităţii de cauză a celor două acţiuni ar fi îndeplinită, de vreme ce, în opinia autorului ele sancţionează unul şi acelaşi drept subiectiv civil. Altfel spus, fundamentul pretenţiilor formulate l-ar constitui în ambele cazuri calitatea de titular al dreptului real principal. Desigur că, faţă de reglementarea legală a acţiunilor posesorii o atare soluţie nu poate fi primită.
Trebuie totuşi să facem precizarea că această conturare a conceptului de acţiune posesorie corespunde concepţiei clasice despre posesiune, existentă la momentul respectiv şi trebuie privită ca atare.
Într-o altă definiţie acţiunile posesorii protejează dreptul de posesiune ca expresie a proprietăţii (jus possessionis) şi, în general, ca expresie a oricărui drept real, fără să poată contrazice dreptul la posesiune (jus possidendi), fiindcă dreptul de posesiune creează doar o prezumţie de proprietate sau, după caz, a altui drept real, în timp ce dreptul la posesiune se confundă cu însuşi dreptul de proprietate ori, după caz, cu alt drept real cărora le corespunde efectiv .
 
eXTReMe Tracker